Risipa ne subțiază bugetul personal și mai face un lucru la care nu ne gândim niciodată pentru că nu ne afectează în mod direct: secătuiește planeta de propriile resurse. Risipa oferă în schimb sentimentul de bunăstare, confort, relaxare, siguranță... 

De la supermarket umplem cu vârf coșurile cele mai mari, venim acasă și ticsim toate cotloanele dulapurilor cu alimentele cumpărate de parcă în fiecare zi ar veni războiul peste noi și ar trebui, pentru supraviețuire, să avem ”câte ceva” de-ale gurii.

Îmbrăcăminte? Păi, dacă în fiecare zi ne iese în cale ceva nou putem să ratăm ocazia? Apoi nu știm cum să scăpăm de ceea ce ieri fusese ”irezistibil”, iar azi sunt doar niște ”cârpe” îmbătrânite de ne-purtat.

Ne programăm excursii lungi cu mașina nu pentru a ajunge la cine știe ce obiectiv turistic pe care ne dorim să îl vedem, ci pentru plăcerea de a ne plimba cu mașina, în mașină. 

Putem să corectăm aceste obiceiuri și multe altele din aceeași categorie fără să ni se pară că trecem la o etapă dură de... raționalizare? DA.

•       Cumpărăm alimente perisabile cât să ne ajungă câteva zile, nimic în plus pe ideea ”lasă, să fie acolo!”, și ne gândim din capul locului: cea mai mare parte va ajunge la coșul de gunoi. Cultivarea produselor agricole, procesarea lor, transportul etc., ca și creșterea animalelor, obținerea de carne și lapte cu toate derivatele lor înseamnă o cheltuială mare de resurse naturale ale planetei și o poluare pe măsură.

•       Ca un exercițiu de voință,când vine vorba de haine, încălțăminte, accesorii etc., nu cedăm primului impuls stimulat de producătorii interesați de profit, de spoturile publicitare, de influenceri... Uităm de năravul: văzut, plăcut, luat!  ”Nu mai am loc de atâtea haine” să devină o expresie ridicolă. O ținută simplă formată dintr-un tricou și o pereche de blugi înseamnă consumul a 2-3000 litri de apă din resursa planetei, totul pornind de la irigarea culturilor de bumbac până la obținerea produsului finit. În multe locuri, planeta se usucă la propriu, iar oamenii și animalele mor de sete.

•       Dacă tot ne propunem să mergem în parc la plimbare sau la alergat, lăsăm mașina acasă, nu sărim în ea ca să ne ducă la poarta parcului unde pierdem jumătate de oră până găsim un loc de parcare. Economisim banii de benzină, facem mișcare și ne amintim că transportul auto se numără printre cei mai mari factori de poluare a aerului.