Am promis în postarea anterioară să spun cum m-am descurcat cu returnarea sticlelor cu garanție, a căror siglă mi s-a părut prea puțin vizibilă. 

Foarte hotărâtă să fac ce trebuie, m-am dus cu ele la un magazin pe care îl știam dotat cu aparate de returnat peturi. Mașinăria s-a pus pe înghițit sticle, ca un copil lacom. Bravo! Dar, nu chiar fără mofturi! Din când în când îmi refuza... marfa. Foarte onest însă, pe ce a primit, mi-a dat vouchere de garanție pe care le-am folosit la casă fără nici o problemă.

Am cercetat pe toate fețele sticlele ne-acceptate: nu deformate, nu murdare, nimic de reproșat. Și n-au fost puține! Am dat vina tot pe etichetă, o avea vreun viciu de inscripționare, e imperfect imprimată. Evident, nu știam sigur dacă asta era cauza adevărată!

Acasă, am hotărât să nu trimit sticlele ghinioniste la gunoi. Am cumpărat un tomberon mai mic în care, pe viitor, să adun separat toate sticlele de plastic cu garanție, bune de returnat. 

După 2 zile, am mai făcut o încercare: m-am dus cu sticlele chiar la magazinul de unde le cumpărasem. Totul a mers strună! Am primit voucherul, am luat două sticle cu lapte și, la casă, mi s-a scăzut din prețul cumpărăturii valoarea obținută din garanția sticlelor. 

Și am aflat că da, fusese o problemă cu inscripționarea sticlelor, dar și cu aparatul la care fusesem inițial. Între timp s-a rezolvat. Oricum, ideea e că nu trebuie mers neapărat să returnezi sticlele la magazinul de unde le-ai cumpărat, a fost doar un episod neplăcut, dar s-a reparat!