Dacă fructele, legumele, cerealele, carnea, peștele... ar fi disponibile doar neambalate, în borcane sau împachetate în hârtie, monotonia de pe farfuria de acasă sau din restaurante, cantine, ofertă stradală etc. s-ar micșora iar bugetul nostru destinat hranei ar avea mult de suferit. Dar și timpul nostru liber s-ar diminua mult pentru că aprovizionarea ar trebui să se facă zi de zi!  

Alimentele care vin de departe și care au nevoie de protecție specială împotriva căldurii, umidității, luminii, bacteriilor și dăunătorilor ar înceta să mai fie oferite consumatorilor iar varietatea culinară ar fi mult mai săracă.

Pe de altă parte, eliminarea completă a plasticului ar face ca aproape toate alimentele să fie mai scumpe și rata lor de deteriorare să crească. O durată de valabilitate mai scurtă și o protecție redusă împotriva influențelor mecanice ar contribui semnificativ la risipa alimentară. Aceasta ar fi o problemă reală nu doar pentru aprovizionare, ci și de consum de energie toxicitate ridicată pentru amprenta globală de carbon. 

Demn de luat în seamă este și faptul că milioane de oameni depind de livrarea de alimente și apă potabilă. Transportul eficient al alimentelor și băuturilor în ambalaje și cutii de marfă ușoare, stivuite și care conservă conținutul asigură supraviețuirea noastră. 

Orice țară poate deveni o țară în nevoie, cu pierderi ale recoltelor cauzate de înghețul târziu, vremea uscată, grindină și alte fenomene meteorologice extreme care cresc în frecvență în această perioadă de schimbări climatice. Ba chiar multe țări nu și-ar putea hrăni populația fără a importa bunuri.

Ceea ce contează este modul în care sunt folosite plasticele. Sistemele de reutilizare și o economie circulară sunt cele mai bune opțiuni, iar materialele plastice sunt extrem de potrivite pentru ambele – așa cum demonstrează ciclul sticlei PET. Când plasticul folosit ajunge în locul potrivit, acesta se transformă într-un ambalaj nou, rentabil, și nu poluează natura cu gunoi.