Betonul, cimentul, nisipul, cărămida, oțelul, piatra, lemnul... formează structura majorității clădirilor. Aceste materiale conferă soliditatea unei case, determină aspectul clădirii și protejează spațiile interioare. În funcție de regiunea culturală, vârstă și scop, unul sau altul dintre aceste materiale tinde să domine. Totuși, din mijlocul  secolului al XX-lea, toate clădirile au un lucru în comun: se bazează pe avantajele fizice ale plasticului. 

Materialele sintetice au înlocuit izolatorii naturali precum lâna, inul, cânepa, trestia, pluta și iuta. Țevile de apă, sistemele sanitare, conductele impermeabile de cablu și de alimentare cu electricitate sunt indispensabile. E dovedit faptul că din motive de sănătate, nu există cale de întoarcere la țevi toxice de cupru sau plumb. Iar când vorbim de acoperișul construcției, fără o barieră eficientă și trainică în fața vaporilor și temperaturilor variabile, alcătuită din materiale sintetice de ultimă generație, confortul e îndoielnic. 

Pentru propria casă pe pământ, câți sunt cei care ar schimba încălzirea centrală și o conexiune adecvată la canalizare cu o sobă pe lemne și o fosă de colectare a apei menajere? Dar, cum ar funcționa clădirile de birouri și industriale, spitalele sau stadioanele fără sisteme de canalizare, de încălzire eficientă și izolație adecvată sau fără acces la internet folosindu-se de relicvele trecutului? Imposibil!  

Fie că sunt panouri de izolație, bariere de vapori, filme,  cabluri, prize sau țevi — componentele din plastic sigilează clădirile, transportă apele (uzate) și conectează sistemele tehnice. Acestea rețin căldura în interior, previn mucegaiul și protejează împotriva intemperiilor. Prin urmare, materialele plastice sporesc eficiența energetică și prelungesc durata de viață a clădirilor. Avantaje suplimentare includ costuri reduse de construcție și operare care fac posibilă achiziționarea de locuințe accesibile la scară mult mai largă.

Încotro se îndreaptă industria construcțiilor? Viitorul nu constă în înlocuirea completă a materialelor tradiționale cu cele plastice, ci în utilizarea mai inteligentă și mai eficientă a fiecăruia dintre ele. 

Deja materialele naturale tradiționale sunt regândite și integrate în construcțiile hibride moderne. Viitorul va fi din ce în ce mai mult o combinație inteligentă, unde fiecare material are scopul și locul său. 

Nu e de neglijat faptul că economia circulară este scopul final în construcții. Cea mai mare provocare rămâne implementarea practică a separării și colectării materialelor pe sortimente în timpul deconstrucției. Construcția circulară înseamnă construirea modulară, asigurarea faptului că toate componentele pot fi demontate și sortate în vederea reciclării și refolosirii.