Auzim foarte des vorbindu-se despre microplastice, un agent de poluare periculos, prezent în aer, sol, apa mărilor și oceanelor. Are dimensiuni invizibile, e inodor, incolor, dar perfid, cu o capacitate mare de a se insinua în organismul uman și cu potențial patogen. 

Și, da, acest agent poluator chiar există. Dar, informațiile care circulă despre el sunt incomplete și de foarte multe ori inexacte. Se spune adesea că ambalajele din plastic, mai exact sticlele cu apă îmbuteliată, sucuri sau alte băuturi, sunt principala cauză a contaminării mediului cu microplastice. Fals! Cercetările au arătat că sursele principale ale eliberării de microplastice sunt vopseaua și uzura anvelopelor din trafic (foto), la care se adaugă apa rezultată în urma spălării rufelor la mașină. Mai sunt multe alte surse consistente, nicidecum sticlele de plastic!

CE SUNT MICROPLASTICELE

Potrivit unei definiții largi oferite de ECHA (Agenția Europeană pentru Produse Chimice a UE), microplasticele includ toate particulele sintetice de polimer mai mici de 5 milimetri, insolubile și degradabile mecanic (prin frecare și forfecare). Există și nanoplasticele, niște particule solide din polimeri sintetici sau naturali puternic modificați, cu dimensiuni între 1nm și 1000nm. Microplasticele se împart în două mari categorii:

MICROPLASTICE PRIMARE ȘI SECUNDARE

Diferența principală între acestea constă în modul în care sunt create. Microplasticele primare sunt produse intenționat la dimensiuni microscopice, în timp ce microplasticele secundare rezultă din degradarea (defragmentarea până la pulverizare în timp) a obiectelor din plastic (sub acțiunea unor procese mecanice, fizice, chimice). În plus, există termenii „microplastice adăugate intenționat” și „microplastice neintenționat adăugate”. În UE, termenul „microplastice adăugate intenționat” este recunoscut legal, în special în legătură cu variate produse cosmetice și detergenți.