Se apropie 1 Mai și o dată cu el, în tradiția românilor, se deschide festivalul grătarelor. În locuri amenajate special (sau nu!), bunătățile apetisante încep să sfârâie pe jar. Cele mai multe mese și petreceri în aer liber se desfășoară de fapt în pădure, poiene, pe marginea râurilor, în zone bine alese pe criteriul sunt mai sălbatice, mai puțin aglomerate. 

Din portbagaje și sacoșe se descarcă tot felul de cutii de plastic pline cu mici, fripturi, cârnăciori, copane, piept de pui, legume, fructe, dulciuri, dar și sticle cu apă sau sucuri, PET-uri sau cutii cu bere..., uite așa, să fie masa bogată, pentru toate poftele, pe alese! În plus, farfurii, tacâmuri, pahare, și ele din plastic, de unică folosință.

Distracție, glume, râsete, jocuri, muzică, relaxare! O zi pe cinste. Dar, când se apropie ora plecării spre casă, parcă ne ia oboseala. Ne strângem lucrurile și dăm roată cu privirea în jur, să nu fi uitat ceva important. Și ce să vezi?, pe o rază de câțiva metri, zac aruncate toate ambalajele de plastic. Multe! 

De cele cu garanție parcă nu ne îndurăm să le lăsăm, ne-am obișnuit deja să le returnăm ca să ne luăm înapoi banii cuveniți. Însă cele care ”n-au costat nimic” pot fi abandonate, nu merită efortul să le mai adunăm! Și ne prefacem că... le uităm în natură.

Cu siguranță și din fericire, nu toți oamenii fac parte din acest tablou. Dar, cei care încă nu-și părăsesc proastele obiceiuri poate ar trebui să se gândească la felul cum natura i-a primit și le-a oferit o zi minunată de relaxare, în timp ce ei, la plecare, s-au purtat ca... niște vietăți crescute în pădure, care n-au auzit vreodată cuvântul civilizație.