Ce se știe până în prezent despre materialele plastice este că una dintre principalele lor calități, aceea că sunt foarte rezistente, constituie un mare dezavantaj când vine vorba de dezintegrarea naturală. Aruncate în mediul înconjurător pot dura aproape intacte câteva sute de ani, spre mie, contribuind astfel la poluarea mediului înconjurător.

Se spune că natura nu are microorganisme capabile să descompună plasticul, că nu a fost concepută să facă față unei asemenea provocări! Bine, bine și-au zis cercetătorii, dar, în diversitatea ei, chiar să nu aibă natura pe nici-unde vreo armă secretă? Și iată ce-au descoperit:

Există o specie de ciuperci care se hrănesc cu plastic. Se numește Pestalotiopsis microspora și a fost descoperită de o echipă de cercetători de la Universitatea Yale în pădurile tropicale din Ecuador. Ciuperca are capacitatea de a descompune poliuretanul, un tip de plastic foarte rezistent și greu de reciclat, folosit la fabricarea unor produse cum ar fi spume, adezivi, vopsele și fibre sintetice. Ciuperca dispune de o enzimă (esterază) care desface legăturile chimice dintre moleculele de poliuretan și le transformă în substanțe pe care le folosește ca sursă de hrană și energie. Fie că dispune de oxigen sau nu, enzima se comportă la fel, ceea ce îi face pe cercetători să considere că această ciupercă are un semnificativ potențial util în tratarea deșeurilor din plastic în diferite medii, inclusiv în gropile de gunoi.
O specie de bacterii (Ideonella sakaiensis) ar putea să se ocupe de PET-uri deoarece aceste microorganisme dispun de două enzime care desfac legăturile dintre moleculele de PET și le transformă în substanțe nutritive potrivite propriei lor existențe.
Un vierme, denumit larva de molie de ceară, poate digera polietilena, un plastic foarte folosit la diferite tipuri de ambalaje. E o speranță legată de o nouă modalitate de reciclare.