El este, îl cheamă Tudor, are 8 ani, locuiește în București și este cel mai mare reciclator! Cel puțin familiile noastre, toate grupurile de prieteni și cunoscuții apropiați am considerat că merită cu adevărat acest titlu de onoare pe care el și l-a asumat cu mare încântare ca pe un trofeu. 

Sigur, e mai mult decât amuzant să-l vezi cum pândește fiecare sticlă golită din casă pe care o înșfacă și o pune la păstrare ca să o ducă la aparatul de returnare. E atât de strângător încât aproape că e în stare să-ți ia sticla de la gură, înainte ca tu să fi terminat de băut toată apa sau sucul din ea! Te zorește s-o golești ca s-o înhațe pentru planurile lui. Abia așteaptă să o ducă la... vânzare!

Când i se pare că această activitate din familie se cam tărăgănează, se pune cu gura pe mama lui sau pe bonă să meargă, chipurile, la cumpărături, de parcă el ar fi șeful cu aprovizionarea casei. Desigur, pe Tudor îl interesează returnarea: să vadă el acolo cum mașinăria de la supermarket înghite sticlele și cum la sfârșit îi oferă bonul cu garanția cuvenită. Abia așteaptă acest premiu.

Când ajunge la casă, contribuie cu banii primiți pe sticle la cheltuielile comune, fiind atât de mândru de zici că ar plăti cu monede de aur.

Cum a devenit el atât de implicat în această... afacere? Auzindu-i pe părinții lui (și nu numai!) cât de important e să participăm toți la acest demers de returnare (implicit de reciclare) a deșeurilor cu garanție, care ajută natura să fie mai curată și mai sănătoasă.