Toți cei care avem căței răsfățați în familie, așa-zișii căței de canapea!, suntem obișnuiți să fim ținta pretențiilor lor exprimate în variante... destul de simpatice: fie el cât de mic, latră și mârâie când se duce la bolul de mâncare și, ce să vezi?, e gol; vrea afară și tu nu îi deschizi ușa spre grădină sau nu pui imediat mâna pe lesă ca să-l scoți prin cartier sau în parc; te trage de haine ca să te joci cu el iar tu ești ocupat cu altceva... Și te ceartă în felul lui!

Dacă în mod clar e atât de isteț și știe să ceară cam tot ce vrea el, n-ar fi foarte interesant și folositor să-l învățăm să nu se dea dus dacă nu strângem din mediul înconjurător tot felul de murdării lăsate în urmă chiar de el sau de noi? Pur și simplu să nu vrea să plece spre casă dacă nu luăm cu noi sticlele de plastic de la apa sau sucurile băute, poate chiar și vreo cutie de bere sau niscai ambalaje de la covrigei, chipsuri ori pufuleți, sau staniol de la cine știe ce tablete de ciocolată ori bomboane...

”Nu vreau să plec și gata! Ori strângi toate prostiile astea ca să le aruncăm la gunoi, ori mă târăști forțat până acasă, unde o să stau bosumflat pe canapea!”, cam asta ți-ar spune el.

Așa cum ne preocupă să-l învățăm pe prietenuțul nostru să nu mănânce nimic din stradă ca să nu se expună riscului de infecție sau otrăvire, tot așa ar trebui să găsim o variantă ca el să nu accepte să lăsăm în urma noastră mizerie.

Cea mai simplă... școală ar fi de fapt pentru noi, oamenii, dar dacă ni se pare chiar atât de grea, poate că animăluțul nostru de companie ar putea să ne ajute și să învețe el mai ușor regulile la o școală de dresaj! ”Tot eu?”, o să spună micul răsfățat.