E posibil ca indiferent de obiceiul din familie să ne treacă pentru o secundă prin cap această întrebare. Mai ales că suntem asaltați cu avantajele și dezavantajele fiecărei variante.

Bradul de plastic: este perfect ca formă, nu se usucă, nu lasă ace, nu trebuie să dai cu aspiratorul zi de zi sub el, nu-și lasă crengile spre podea sub efectul căldurii din cameră, îl poți scoate din locul unde a fost păstrat un an și re-montat ca nou-nouț, e o investiție de durată, cel puțin până la 10 ani...

Bradul natural: vine cu surpriza! Niciodată nu e identic cu variantele din anii precedenți. Aduce cu el mireasma proaspătă a pădurii de cetină și se asociază perfect cu aroma de scorțișoară, cuișoare, portocală... a vinului fiert, a cozonacului și a celorlalte bunătăți din cuptor. Ei, da, poate nu e perfect simetric, lasă ace în jurul lui, trebuie udat din când în când, în fiecare an cere alți bani..., dar e viu, tonic, plin de sevă!

Cel mai mic copil din familia noastră vrea de fiecare dată un brăduț viu, în ghiveci, pentru camera lui. Se duce cu tatăl lui în piața de brazi și vine încântat acasă cu... o micuță arătare ciufulită, destul de ponosită.

Noi zicem în cor: măi, mamă, n-ai găsit unul mai frumos? Și el răspunde ușor iritat: dacă nici pădurea în care a crescut nu l-a mai vrut, dacă nici un alt om nu l-ar fi cumpărat..., mie mi-a plăcut de el. 

Îl așează în locul cel mai vizibil din camera lui, îl împodobește, îl cântă și îl descântă... Și tot așa, până dă colțul primăverii, când îl duce la o bunică de-a lui care are o grădină cu un pământ numai... unt, lapte și miere, totul crește miraculos.

Copilul nostru a mai crescut, dar opțiunile lui nu s-au schimbat. Uneori se laudă cu mica lui plantație salvată de la dispariție! Iar noi suntem de partea lui! Crăciun fericit!